Caine vagabond

Pe sosea sunt acum                              
caini mai ageri si noi.
Mai mancand ce gasesc,
fara apa un strop.
Numai el ,negasind
nici un drum inapoi.
A ajuns trei perechi
de manusi, intr-un shop.
( A. Paunescu- Caine vagabond )

Creanga a fost unicul pui al Natashei,catelusa noastră.

Pe Creanga n-a reusit sa-l prinda si sa-l lege nimeni, numele de Creanga ,dat de fratele meu, s-a dovedit a fi foarte simbolic, Creanga umbland ,,creanga” toata ziua,iar acasa aparand numai seara inainte de masa.

Doua cozi de lopata incasata pe spinare in timp ce-si savura osul, l-au facut pe Creanga sa renunte la trufandalele cu pene din batatura si sa fuga in via din spatele gradinii noastre, unde a trait tot restul vietii, nimeni nemaireusind vreodata sa-l faca sa mai intre in curte.

De-acolo din vie Creanga latra toata noaptea, iar tata plesnea de bucurie ca spatele casei noastre e pazit de eventuali hoti, asa ca avea grija sa-i duca mancare lu’ Creanga de 3 ori pe zi , desi tot el, tata, fusese cel care-l altoise cu lopata.
La un moment dat,Creanga n-a mai latrat noaptea.

Tata a venit posomorat intr-o zi de la unchiu’ Costica ,un var de-al lui si vecin al nostru.
-Stii ba Titi cainele-ala negru si flocos care latra la noi in gradina ?
Tata i-a raspuns ca da, il stie,dar nu si l-a asumat ca fiind al lui, de teama sa nu fi facut Creanga vreo nazbatie,
-L-am omorat eu .
A continuat unchiu’ Costica mandru.
-I-am bagat vreo zece pastile de hidrazida intr-o bucata de carne si l-am terminat.
Tata a fost foarte afectat,i-a parut mult timp rau pentru faptul ca nu si l-a asumat pe Creanga, flocosul din fundu’ gradinii….

Mi-a venit in minte povestea lui Creanga, dupa ce, de ceva timp, asist la un cor de latraturi vesele ,din partea unor colegi de-ai mei de partid,care n-au fost nici prinsi mancand gaini,prin urmare nici n-au fost corectati cu lopata pe spinare, numai au asa ei senzatia ca le-a pitit cineva osu’.
Osu’ lor pe care-l primise de la stapanul oaselor. Asa mic,metatarsian si fara pic de carne, da’  oscioru’ lor.
Colegii mei ,,sifonari”, iesiti shifonati dupa alegerile interne de asta primavara, m-au facut sa inteleg ca bietul Creanga nu latra la hoti, latra la curtea care nu-l mai primea si care-l aruncase afara cu mangaieri de lopata.

Baieti ! Lasati-l dracu’ de latrat si intrati in curte pana nu se gaseste vreun unchi Costica sa va momeasca la ciolan cu garnitura de hidrazida.
Voi fi foarte afectat,dar nu va mai fi nimic de facut,asa ca …..mars acasa !

C.D.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *