web analytics
Giurgiu-Tribune

CE-AR MAI FI DE SPUS: COPIII şi ISTERIA SOCIALĂ

Isteria discuţiilor despre relaţia şcoală-elev-profesor-părinte-mască a cuprins România de mai bine de o lună şi continuă şi după deschiderea şcolilor. Părinţii sunt îngrijoraţi de copiii lor, dascălii sunt îngrijoraţi de şcoala lor, administraţia poartă grija reţelei şcolare, ministerele intervin şi ele înregimentate politic, PSD-ul bagă băţul prin gard cu orice prilej. Şi, ca deobicei, mass- media amplifică toate astea.

După alegerile locale, cu gândul la cele parlamentare vor apune isterii şi vor apărea altele noi. Maşina de fabricat isterii funcţionează înainte.

Până una-alta, revin la îngrijorările legate de mască şi distanţarea socială în şcoli. Locuiesc la 20 de metri de Colegiul Maiorescu şi de Şcoala nr 4 şi mă uit, de la înălţimea etajului patru, la elevii care vin şi pleacă de la şcoală. Pe 14 septembrie, dimineaţa, la intrarea din spatele Colegiului era agitaţie, zumzet mare, apoi varcarm: au apărut motocicliştii! Vreo 15 motociclete trase una lângă alta, schimb de impresii auto, ambalări cu motorul pe cric- să vezi cum face a mea!, râsete. Mă uit mai bine prin ceata de elevi şi constat că majoritatea nu au mască. Masca e pentru liceu, nu pentru stradă. Râsete, zumzete, pupături, ţigări, multe ţigări trase la poarta liceului, îndeosebi de domnişoare.

Nu aţi vrea să fiţi pe fosta stradă Foişor, acum Nicolae Gogol, când ies teribiliştii de a 7-a şi a 8-a de la şcoală. Dacă nu eşti atent, vorba românului, te dau ăştia cu cracii în sus! Ţipete, chirăieli, fugăreli, ţigări. Nici o mască! Masca e pentru în şcoală, nu pentru stradă.

Am ajuns la elevii claselor 1-4, cuminţei, timizi, aduşi la şcoală de mânuţă, cu grijă părintească, cu o mască peste năsuc şi altă mască la pachet. Să nu alergi, să nu te apropii de copii, să nu îţi dai masca jos! Dacă ţi se face rău îi spui doamnei învăţătoare şi să mă suni! Ai grijă, dacă mă suni să nu îţi dai masca jos, să nu te îmbolnăveşti! Mami, dacă mă îmbolnăvesc, o să mor?!… Mami schimbă vorba, nu mai ştie ce să zică. … Mai bine ţineam copilul acasă, dacă i se întâmplă ceva??

Isteria discuţiilor despre relaţia şcoală- elev-profesor-părinte- mască a devenit o isterie socială şi loveşte în primul rând în copiii aflaţi în primii ani de şcoală. Ei sunt mai sensibili, ei sunt dependenţi de părinţi, aptitudinile lor mentale sunt în formare, sănătatea lor emoţională este fragilă. Emoţiile, temerile, controversele la care sunt supuşi, la care participă involuntar, le modifică comportamentul. Sănătatea lor emoţională o determină pe cea fizică. Exagerarea sau panica părinţilor privind contactul cu colegii la şcoală îi fac să devină anxioşi, depresivi. Precauţia nu mai pare un cuvânt potrivit să îl spui copilului iar exagerarea naşte ipohondri.

Cine poartă responsabilitatea legată de aceste exagerări, de limitarea libertăţii copiilor, de schimbarea în acest fel a vieţii lor, de naşterea unei societăţi în care să ne fie frică unul de altul? Cred că fiecare dintre noi, atâta vreme cât uităm că am fost dintotdeauna învăţaţi să fim precauţi şi empatici. Că se moare de boli, se moare de bătrâneţe, se moare în accidente, nu numai de Covid. Că zilnic mai mulţi oameni mor pe şosele, în accidente vitezomane, decât se moare de Covid. Că distanţarea socială a început atunci când nu am înţeles ce înseamnă distanţarea fizică.

Gelu BREBENEL

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *