web analytics
Giurgiu-Tribune

Cu RATB-ul şi cu RATA, prin BUCUREŞTI şi prin GIURGIU

       Vă spun eu că RATB-ul face progrese! Nici nu mă aşezasem bine pe scaun că am şi aflat amănunte despre starea vremii: la Bucureşti e soare, la Giurgiu plouă… Toate bune dacă n-aş mai fi auzit despre circulaţia prin capitală ceva de genul: cu idioţii ăştia de la RATB…, …înghesuială, …scaune jegoase”... Repede am mai aflat că Rodica s-a măritat cu unu mai bătrân, vai de capu ei!, că mă-sa nu e de acord dar tacsu a zis să mai plece dracului de acasă că s-a săturat de putori fără servici, …că deşi e rău cu boala veche, e bine că nu e mai rău. După vreo 15 expresii gen nu face nimic, lasă…, Da! Da! Da! Da!, hai că mai vedem noi!”, am simţit subit o febrilă curiozitate legată de eventuala ficsonomie a viitoarei posibil fericite posesoare a recordului Guiness privind cea mai lungă despărţire telefonică în troleul 66. Aiurea! Peste vreo 3 minute de Da! Da!, nu face nimic!, stai liniştită!, hai pa!”, o doamnă din spatele meu, căreia am hotărât subit să-i port veşnică recunoştinţă, n-a mai răbdat şi s-a sumeţit: hai cucoană că de un sfert de oră vorbeşti aşa tare în autobuz de te ştie dracului 3 cartiere ce faci şi ce dregi!!!

      Ei bine, în autobuzul Giurgiu- Bucureşti am avut perspectiva să constat că proximitatea spaţială te face uneori să te simţi mândru şi de ai tăi, uitând de recordurile altora. Graţie aerului condiţionat de prevederile ARR, după ce la 18 grade am regretat că n-am şubă, mănuşi şi căciulă cu urechi, mi-am dat seama ce aş fi putut rata datorită eventualelor incoveniente auditive legate de prezenţa clăparilor de pe căciulă. De data asta nu stereo, ci pe 3 voci am aflat că deşi e vară, tanti Tuţi a făcut sarmale în foi de viţă, da să nu iei foi din piaţă de la ţărănci că e prea sărate, îţi ia 2 zile să le desărezi şi după aia se rupe. …Morţii mă-sii, c-am vrut să-l bat”, zicea unu solid, pe vocea a doua, … că în ţara asta mori de foame şi chiţăi ca un bou, e o ţară de hoţi, toţi e înţeleşi unu cu altu şi noi muncim ca proştii şi nu ne ajunge banii…”. În sfârşit, când credeam că nimic nu se poate mai mult, a intrat şi vocea a 3-a în concert, după un apel repetat pe care eu personal nu-l voi regreta niciodată: E gălăgie dragă, că sunt în autobuz! De la Bucureşti, hai că ajung în trei sferturi de oră! Zi mai tare că nu se- aude! Da!…, de ce ţip? , păi nu s-aude, n-auzi! Nu s-aude, n-auzi, ce eşti surdă?! Zi-mi dragă acum, eu te-aud da tu de ce nu mă auzi? Cum? A!, m-auzi prea tare, să nu mai ţip! Păi nu mai ţip, da aici e gălăgie mare că sunt în autobuz, dragă, e gălăgie şi dacă nu vorbesc mai tare nu s-aude”….

Gelu BREBENEL

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *