Podul Prieteniei ce ne leagă de țara vecină, Bulgaria a inlesnit și multe proiecte transfrontaliere, parteneriate de mai multe feluri, evenimente comune și chiar a dat naștere unor frumoase prietenii.
Mai mult decât atât, programele televiziunii din Russe au fost urmarite cu interes de giurgiuvenii care începuseră să învețe limba bulgară.
Caramelele, rahatul, castraveții și murăturile bulgărești au fost la mare căutare imediat ce s-au deschis granițele.
Restaurantele, faleza și magazinele din centrul orașului Russe erau locuri frecventate de români, în special de giurgiuveni, în fiecare weekend înainte de pandemie.
Urăm și noi vecinilor de peste Dunăre , azi , de ziua lor un sincer și călduros честит рожден ден – La Mulți ani България!
Iată mai jos și un scurt istoric privind însemnătatea acestei zile;
Ziua de 3 MARTIE este stabilită oficial ca Ziua Naţională a Bulgariei – de fapt a bulgarilor. Este ziua în care toţi bulgarii din ţara lor şi de pretutindeni, dar şi nebulgarii cu o minimă cultură generală, sărbătoresc sau doar îşi amintesc de eliberarea Bulgariei de sub stăpânirea otomană, după aproape 500 de ani de ocupaţie nemiloasă.
După mişcările revoluţionare din 1848 în unele ţări din Europa au avut loc schimbări politice importante cu efecte sociale semnificative. Zona critică a fost sud-estul Europei, în special Peninsula Balcanică şi Orientul Apropiat.
Bulgaria, aflată sub stăpânire otomană nu avea voie să aibă armată, deci nici mijloace de luptă. În schimb Imperiul Otoman avea cea mai numeroasă, instruită şi bine dotată armată din lume din acea vreme. În această situaţie, cetele de răsculaţi bulgari erau uşor de nimicit. De aceea pe tot teritoriul Bulgariei se pot întâlni astăzi nenumărate monumente, amintind evenimente şi eroi din acele vremuri. Iar istoria, literatura, arta şi folclorul poporului bulgar sunt inegalabile în maniera de prezentare a evenimentelor, faptelor şi personalităţilor patriotice de atunci. În acest context amintim doar că Hristo Botev şi-a format ceata de luptători din emigranţi în România şi a plecat cu ei din Bucureşti, să lupte pentru eliberarea Bulgariei. Tot aşa, despre Vasil Levski se ştie că în 1867 era stegar (port-drapel) în ceata lui Panaiot Hitov, care trece Dunărea pe la Turtucaia la 28 aprilie 1867. Acesta se întâlneşte cu Filip Totio la Sviştov, venit cu ceata lui tot din România.
Rusia şi România incep e pregătirile de război cu Turcia. La 12 aprilie 1877 ţarul Rusiei Alexandru al II- lea declară oficial război Turciei, iar Adunarea şi Senatul din România votează moţiunile prin care declarau şi ele starea de război cu Imperiul Otoman.
guvernul României, condus de I.C. Brătianu a trecut la iniţiative diplomatice. După câteva întrevederi şi negocieri prealabile, prim-ministrul se întâlneşte cu Franz Joseph la Sibiu, în august 1876 şi apoi cu ţarul Alexandru al II-lea şi cu cancelarul Alexandru Gorceakov la Livadia, în septembrie 1876, dar se poartă doar discuţii. Abia pe 4 aprilie 1877 se încheie o Convenţie oficială privind trecerea trupelor ruseşti pe teritoriul României şi problema independenţei ţării. Imediat se decretează mobilizare generală şi se formează o armată operativă care preia apărarea Dunării pe linia Turnu Severin – Călăraşi. Armatele ruseşti ajung la Dunăre la începutul lunii iunie 1877. La 15 iunie 1877 eliberează oraşul Sviştov.
Au urmat luptele pentru Şipka, o problemă capitală, hotărâtoare pentru soarta războiului.
Prin luptă la cuţit, lovind cu baioneta, cu patul puştii sau cu orice altceva, n-au lăsat pe turci să înainteze. Şi când, sleiţi complet de puteri, nu le-a mai rămas nimic altceva decât jertfa supremă, a apărut ajutorul multaşteptat al camarazilor lor dinspre nord. Cu ei, turcii au fost respinşi şi izgoniţi din zonă prin lupte continuate până pe 14 august 1877. Ei, turcii, nu reuşesc să se mai organizeze nici măcar pentru apărarea Odrinului, pe care ruşii îl preiau fără lupte. Cu aceasta, drumul spre Ţarigrad a fost deschis. Ruşii înaintează fără probleme şi ocupă orăşelul San Stefano, aflat la doar 13 km de capitala Turciei. În această situaţie Turcia propune încheierea unui „Tratat de pace“, fapt cu care Rusia a fost de acord.
3 martie 1878 – Pacea de la San Stefano
Elaborarea documentelor de stabilire a păcii n-a fost deloc uşoară. Trebuia să se
ţină seama de cel puţin doi factori care nu puteau fi ignoraţi:
1.Interesele Marilor Puteri;
2.Soarta unor naţiuni care au provocat şi au suportat evenimentele istorice desfăşurate.
Ca urmare, Tratatul de pace prevedea:
Independenţa României şi Serbiei;
Bulgaria devenea mare principat;
Autonomia Bosniei şi Herţegovinei;
Neutralitatea Dunării;
Legătura trupelor ruseşti cu Rusia prin România;
Rusia schimbă Dobrogea, Delta Dunării şi Insula Şerpilor cu judeţele Cahul, Ismail şi Bolgrad din sudul Basarabiei.
Cu aceste prevederi PACEA de la SAN STEFANO se semnează la 3 MARTIE 1878, dată pe care bulgarii o sărbătoresc ca ZIUA NAŢIONALĂ A BULGARIEI.
Mai multe pe intr-un amplu articol de prof. Gheorghe RONKOV https://ubbr.ro/2017/03/24/3-martie-ziua-nationala-a-bulgariei/