Fiecare zi din Săptămâna Patimilor (Săptămâna Mare) are o semnificaţie religioasă deosebită. În rândul credincioşilor, cele mai populare sunt Joia Mare şi Vinerea Mare – zi de post negru.Creştinii ortodocşi au intrat în Săptămâna Patimilor, ultima săptămână din Postul Mare, cea în care retrăim fiecare moment din viaţa pământească a Mântuitorului, de la Intrarea Sa în Ierusalim, până la moartea pe cruce şi punerea trupului în mormânt. Tot în această săptămână, Biserica a rânduit slujbe speciale, numite denii. Astfel, conform Sinaxarului din Triod, în fiecare zi din Săptămâna Mare ne reamintim şi retrăim ultimele zile din viaţa Mântuitorului: Sfânta şi Marea Luni – ne aduce în faţă icoana tânărului Iosif care a fost vândut de fraţii săi în Egipt.Istorisirea vieţii sale în cultul liturgic este anticiparea Jertfei Mântuitorului Iisus Hristos Care a fost vândut de Iuda.
În Marțea Mare – se face pomenirea Pildei celor zece fecioare. Este o pildă care are menirea să ne ţină trează datoria de a trăi permanent în Hristos. Sfânta şi Marea Miercuri – se face pomenire de femeia păcătoasă care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului – simbol al pocăinţei adevărate şi al îndreptării omului păcătos.
Sfânta şi Marea Joi – este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viaţa Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie; Cina cea de Taină, la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii; rugăciunea arhierească; începutul Pătimirilor, prin vinderea Domnului. Sfânta şi Marea Vineri – se prăznuiesc „Sfintele şi mântuitoarele şi înfricoşătoarele Patimi ale Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos”. Sfânta şi Marea Sâmbătă – prăznuim îngroparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi pogorârea Sa la iad. În Săptămâna Patimilor în biserici au loc slujbe speciale, numite denii. Cele mai cunoscute sunt cele din Joia Mare (12 Evanghelii) şi Vinerea Mare (Prohodul Domnului).
Deniile din Săptămâna Sfintelor Patimi sunt un urcuş abrupt şi intens spre Înviere; ele sunt ca o culme pentru cei care au postit şi s-au pocăit de păcatele lor, sau ca un tren de ultimă oră, ca o chemare stăruitoare pentru cei întârziaţi în hotărârea lor de a se întoarce spre Hristos înainte de marea sărbătoare a Învierii”