Ne-a scris un cititor: ”Giurgiu a devenit un oraș care consumă, dar care nu produce nimic”.
Făcea referire la abundența de magazine, la noul mall, la supermarketuri, la activitatea comercială, în general, care îi determină pe giurgiuveni să cumpere și doar să cumpere. În schimb nu avem producție, industrie, companii care să genereze multe locuri de muncă, altele decăt cea de vânzător la magazin.
Giurgiuvenii sunt pasionați de cumpărături. Asta e clar. Altfel nu le-ar merge comercianților, iar marile magazine nu ar veni să investească într-un oraș fără putere de cumpărare. Și totuși, se spune că suntem săraci, codașii României, ultimii în multe domenii și câte și mai câte. Cică, dacă n-ar fi Vama, nici nu s-ar auzi prea multe de noi. Ne mai salvează și Dunărea care atrage la sfârșit de săptămână sute de vizitatori, veniți să dea cu pasul prin Port, să privească la apă cum curge și să mănânce preparate din pește.
Deci, se consumă mult, dar ce se produce?
Giurgiu s-a dezindustrializat, iar puținele firme care au venit să investească la Giurgiu, fie caută lucrători și nu îi găsesc, fie îi găsesc, dar îi plătesc prost.
Alții spun că Giurgiu este oraș de bugetari, cei care își permit să umple coșurile la cumpărături, să ia masa în oraș și să își permită lucruri pe care cei din privat le obțin cu multe sacrificii.
Nu mai avem Dunăreana, nu mai avem Fructonil, ICMUG, Fabrica de zahăr, nu mai avem multe din câte aveam odată.
Știți ce avem? Dispute politice, îngânfare, invidie, ură și lipsă de educație.
Vorba unui candidat la primărie: „Giurgiu e o mahala din care fie alegi să pleci, fie rămâi, dar fără a avea pretenții”.
Indiferent ce s-ar spune, Giurgiu nu e o mahala. E un oraș care vrea să-și depășească condiția, care vrea să fie smart, care vrea să evolueze. Cel puțin astea sunt pretențiilor celor care își duc traiul aici și care nu se vor duși din locul căruia îi spun ACASĂ.
Nicoleta Pană
Giurgiu este de mai multi ani un “oras dormitor”, cu multi pensionari si someri, care, impreuna cu populatia de varsta scolara, depasesc doua treimi dintre locuitori. Marea majoritate a salariatilor este alcatuita din functionari de stat (inclusiv politisti, pompieri, jandarmi, salariati ai penitenciarului, precum personal medical si didactic) restul fiind angrenati in comert, in servicii catre populatie, in administratie si in domeniul bancar, insa marea problema a locurilor de munca va fi resimtita dupa infiintarea celor opt regiuni, context in care Giurgiu va pierde o serie de institutii importante si implicit si functiile aferente consillilor judetene, prefecturii si altor reprezentante politico-administrative cu caracter zonal. Asadar, perspectivele nu sunt tocmai roze, iar daca’ se doreste ca Giurgiu sa isi pastreze cel putin statutul de municipiu, relansarea sa din punct de vedere economic devine obligatorie.