De vreo lună şi mai bine, vedeta cartierului în care cu greu mai locuiesc este un puşti motociclist, care o pârâie câteva ore în fiecare seară, până noaptea, dând ture repetate prin centru şi printre blocuri, în viteză. Când apare EL, cu Ea ambalată la maxim, încep să urle maşinile prin parcări, câinii latră, vecinii înjură, motociclistul… trece.
Nu e greu să îţi dai seama că e vorba despre o odraslă cu carnet de câteva luni, căreia babacu cu pile la circulaţie i-a luat motocicletă şi probabil puştiul i-a scos tobele de la eşapament. Aşa nu poţi trece neobservat, te vede lumea!- asta e strategia, ca şi cum vreun idiot poate trece neobservat.
Nu vreau să fac referire la Poliţia Rutieră şi la grija pentru păstrarea liniştii publice- nu mai am niciun fel de aşteptare, de speranţă. E cald…, e program scurt, lipsă de efective, e România!
Vreau doar să amintesc că spitalele sunt pline de odrasle cu fost carnet de conducere, dar care, după primul accident au rămas cu sechele pe care nu le mai poate vindeca nimeni. Membre amputate, paralizii, come… şi părinţi piloşi care ar da orice şi oricât, numai ca odraslele lor să se facă bine. Şi, din păcate, prea puţin se mai poate. Undeva, printre ierarhii, o treaptă lipseşte şi orice pilă e inutilă.
PS: articol semnat in 20 08 2019. Foarte valabil şi astăzi, îndeosebi după miezul nopţii.
Gelu BREBENEL