Una dintre meseriile pe cale de dispariţie, din motive de inutilitate, este cea a consilierului de imagine. Cantidaţii nostri sunt atat de deştepti, încât nici măcar nu mai au nevoie de sfaturi, de idei, de o vorba bună, de cineva care să le spună cinstit care e treaba. NU! Candidează, deci le ştiu pe toate, eventual doar nevasta, secretara sau amanta îi mai pot consilia. Restul sunt nişte neica nimeni!
Am văzut şi văd zilnic indivizi cu trecere, ca altfel nu pot pentru ca să le spun, care comit cele mai copilăresti greşeli posibile. Zilnic! Dar ce contează, ei sunt cei mai destepţi! Prima greşeală este că ei defapt cred că nu au nevoie ca cineva să îi ajute. Le ştiu pe toate! A doua greseală este că defapt în jurul lor pendulează o grămadă de lingăi, care îi sug de bani, de favoruri si care se întrec în sfaturi, fără ca guru să îşi dea seama. Când cineva te laudă dimineata, la prânz şi seara, te pupă-n cur, pe româneste, începi să crezi că viaţa este frumoasă si că asta ţi se cuvine. Doar esti şef! Defapt, pentru lingăi nu eşti şef, eşti doar un individ de la cere se poate obţine ceva, pentru că îţi dă dacă îl lauzi şi îi spui ce frumos şi destept este el, ce bine le face pe toate!
Altă greşeală a liderului conjunctural- căci despre el e vorba- despre liderii puternici, merituoşi, jos pălăria!- este că totul se poate cumpăra. Totul are un preţ, bagi mâna în buzunarul de la piept şi gata! Sau în buzunarul de la spate, ca în cântecele idioate după care, dealtfel, majoritatea liderilor se dau în vânt!
Dar, cea mai hazlie ipostază legată de consiliere este când liderul este atacat de un “consilier” cu ştaif! Ăsta trebuie sa fie neapărat de prin Bucureşti, recomandat de cineva din partid şi, ca semn de recunoaştere, va cere o gramadă de bani. Ca orice îngrămădit, liderul va plăti! Păi, dacă e compania X de la centru, se poate!… Ce zice compania X de la centru? …Păi, e bine! Da’, pardooon!, ca să fie şi mai bine aveţi nevoie de noi. Începe campania, Noi vă facem alte sondaje, Noi vă consiliem, Noi vă luăm banii! Dar, să aveţi grijă în problema cu podul cu ungurii! Cum, ah!, cu bulgarii, e-te-te!, ne-am luat cu vorba, lasă, dom’ sef, ce parcă noi nu ştiam că matale eşti de la Giurgiu, Podul Amiciţiei, alea- alea!
…. Mă opresc aici, deocamdată. Mâine mă întâlnesc cu un cantidat care crede că deja le-a făcut pe toate. N-o să-i spun că el e cel mai deştept, dar dacă nu îl critic o să creadă asta. O să îl intreb despre realizările şi despre ideile lui şi aşa îmi confirm şi eu regula, iar el o să se simtă foarte bine. Viaţa e frumoasă, avem cei mai destepti candidaţi, ce mă-sa de treabă!
…Treaba e, pe 27, noi cu cine mai votăm!?
Gelu BREBENEL