Ca să circuli cu autobuzul spre Bucureşti sau înapoi, trebuie să bagi bine la cap un program de plecări-sosiri la care, după aia, trebuie musai să cugeţi serios. De la Giurgiu, rata pleacă la şi zece şi la fără douăzeci, în timp ce autobuzele plecate din Bucureşti ar trebui să ajungă la Giurgiu la şi douăzeci şi la fără zece. Asta, oficial! Dar, ce mai e oficial în România, în afara orei de vară, a alegerilor şi a taxelor?
Urcat sâmbătă în autobuzul de la Bucureşti spre Giurgiu, am avut proasta inspiraţie să întreb când pleacă şi idioata îndrăzneală să cer şi unele mici lămuriri. Era şi zece şi mi s-a spus că pleacă …când se umple. Păi, nu pleacă la şi douăzeci? Nu, aia de şi douăzeci a plecat la fix iar cursa asta e aia de fără zece…- zice şoferul. Nu m-am dumirit bine cum stă chestiunea şi a plecat rata! Era şi 25. După calculele mele, aia de fără zece plecase, carevasăzică, la şi 25, iar următoarea urma să fie cea de şi 20, dar să plece pe la fără 5. Judecând logic, la Giurgiu, dacă aştepţi un autobuz să iei vreun călător sau vreun bagaj, toate se întâmplă după acelaşi orar- adică niciunul, pentru că microbuzele pleacă exact când sunt pline- de ce să mai aştepte! Noroc cu telefoanele mobile.
Apropos de mobile, am ascultat sâmbătă o cucoană care a vorbit la telefon, tare, apăsat, supărată şi cu ameninţări, de la Giurgiu până la Jilava. Acolo, un domn a apostrofat-o că-l doare capul, cucoana s-a ofuscat şi i-a zis să-şi ia maşină mică, eu am mai înjurat-o de vreo cinşpe ori în gând iar doi şmecheri din spatele meu şi-au manifestat dorinţa cinică de a afla finalul convorbirii telefonice- treabă încurcată, cu o cumnată nesimţită, care protesta să închidă telefonul, deşi cucoana insista că … care e treaba, ea sună …dupe banii ei!
Oricum, şoferul n-a zis nimic. Doar la intrarea în Bucureşti s-a scuzat că în microbuz erau cam zăpușeală şi n-a oprit căldura. Uitase, afundat pe muteşte în problemele transportatorilor, cumulate cu telenovelele telefonice obligatorii în transportul în comun.
Gelu BREBENEL