Parcă mi-a mai trecut supărarea pricinuită de cărţile nerestituite, după ce am recitit DE VORBĂ CU BERILĂ- proză scurtă de Geo Bogza. Deşi mulţi au auzit de Berilă, ( …dar mulți nu știu că Geo Bogza și Radu Tudoran au fost frați),… prea puţini cunosc povestea sa- a lui Berilă, iar întâlnirea lui Bogza cu acest personaj este una de un umor aparte.
Bogza era închis pentru a doua oară la Văcăreşti, la plângerea Academiei Române, pentru că ar fi ultragiat morala publică prin POEMUL INVECTIVĂ, plachetă de versuri tipărită în 250 de exemplare.
Autorul îşi începe povestirea aşa:
Într-o zi, faimosul asasin
care a ucis într-un sfert de oră şase oameni, lovindu-i cu un sifon în cap,
pentru a-i jefui de 270 de lei, îşi opri asupra mea ochii lui albicioşi. Şi,
măsurându-mă din creştet până în tălpi, cu o ironie masivă:
– Da tu pentru ce eşti aici, mă?
– Pentru o femeie…
– Hă! Hă! Mama ei de femeie! Ce i-ai făcut, mă?
– Am ultragiat-o.
– Cum ziseşi, mă?
– Am ultragiat-o. Articolul 262 Cod Penal.
– Aha! Câte lovituri i-ai dat?
– Două sute cincizeci.
– Asta-i crimă pasională. A mierlit-o pe loc?
– Nu, e la spital.
– Ei, a dracului. Cum o cheamă, mă?
– Academia.
– A-ca-de-mia! Mă, ce nume şi la asta. Avea gologani?
– Are moşii.
– Păi atunci?
– De, nu ştii cum se întâmplă…
– Aha, înţeleg! Era bătrână şi te-ai legat de alta, mai tânără.
– Aşa spun şi ziarele.
– Şi asta cine e, mă?
– Una grozavă, Pornografia.
– Ei pă dracu! Por-no-gra-fia! Dar zurliu mai eşti, mă! Unde le găseşti cu
numele astea? Se vede că-s nişte grecoaice.
– Cam aşa, măi Berilă…
– Să nu te mai încurci cu grecoaice că-s parşive al dracului. Am păţit-o şi eu
o dată, cu una, la Brăila. Dar las că şi tu! Auzi! Academia!…Pornografia!…
Zurliu eşti, mă! se minunează el, în timp ce ironia din ochii albicioşi se
schimbă rapid în simpatie uluită.
1937