Butonând aiurea pe Facebook, nu ştiu pe ce am apăsat şi am început să primesc meiluri de pe un sait care se ocupă cu …SUCCESUL în DRAGOSTE! Marfă!- mi-am zis, şi ca orice curios, am tras concluzia că nu strică să văd şi eu despre ce este vorba. Aşa am descoperit că un tip simpatic ţinea prelegeri video despre succesul în amor, acompaniat de simpatice domnişoare psiholoage. Pas cu pas, ni se explică ce va să zică relaţionarea cu sexul opus fără inhibiţii inutile. Băieţii, mai ales, au de înţeles că dacă nu au reuşit să agaţe o tipă în metrou, în 5 minute, atunci… au probleme. Şi, hopa!- soluţia salvatoare este să te abonezi la cursurile lor despre dragoste- evident, contra-cost.
Aşa am devenit mai atent la nuanţele subiectului şi am descoperit încă 2-3 sfătuitori pe FB, care scriu diferite eseuri legate de universul EL-EA. Am recunoscut repede stilul folosit prin redacţiile pe unde am lucrat la diferite ziare- când n-ai chef şi mai ales timp, scrii cu paragrafe scurte, cu fraze nepretenţioase, în care expui câte o idee, lăsând cititorului libertatea de a-şi imagina fiecare ce poate din frânturile de sugestii îngrămădite la repezeală.
Nu vreau să fiu nici nedrept, nici pretenţios cu gospodinele sau aspiranţii care apreciază aceste ultime din urmă producţii în materie de dragoste, iubire, sex, succes ş.a.m.d. Ştiu doar că sunt nu apreciate, ci foarte apreciate, că unele strâng mii sau zeci de mii de like-uri şi că fiecare mică iluzie iscată şi apreciată se transformă în bani pentru cei care produc aşa ceva. Este vorba numai despre manipulare şi vânzare, în contextul în care, orice text, mai bun sau mai prost, are cu cel puţin 70% mai puţine accesări, dacă nu este servit asortat cu o fotografie incitantă. Şi cel mai bine se vinde nu textul, ideea, ci poza cu femeia.
Mai cinstit mi s-ar părea ca cei care au asemenea talente şi iniţiative, să publice ideile lor grozave, între coperţile unor cărţi pe care să fie trecut şi un preţ la vedere. N-aş mai avea nimic de zis.
Altfel, mai cred doar că despre dragoste şi iubire ar trebui să se vorbească cu decenţă, sau mai deloc. Sunt trăiri care ne aparţin, unice, şi fiecare dintre noi le dăm dimensiunea de care suntem în stare. Pot însemna totul, dacă rămân ale noastre, sau simplă marfă, dacă devin obiect de studiu indiscret şi de vândut sau de cumpărat.
Gelu BREBENEL