Au fost odată ca niciodată doi oameni și-o prietenie !
Prietenia dintre cei doi oameni era mai mult un soi de ,,amiciție” bazată pe apreciere și pe mult respect reciproc.
Evenimentele și viața i-au despărțit pe cei doi amici, fiecare dintre ei urmându-și cărarea, pentru unul dintre ei urcătoare, pentru celălalt coborâtoare……….
S-au trezit la un moment dat în ,,tabere” diferite și contondențele inerente în astfel de situații nu le-au făcut cinste nici unuia, nici celuilalt, dar au rămas la limita unui nivel vecin cu bunul-simț și cu responsabilitatea.
Unul dintre actorii acestei ,,piese” era domnul Pătrașcu Constantin, ofițer în rezervă si viceprimar al comunei noastre, iar celălalt eram eu, Costel Dumitru, inginer, contabil și fost primar tot în comuna noastră.
De ceva timp am ales să rup orice legătură cu vechiul meu amic, domnul colonel Pătrașcu, și mi-am autoindus ideea că ,,ochii care nu se văd se uită”.
Mare mi-a fost mirarea și grozav de neplăcută surprinderea când un amic mi-a trimis un text postat pe facebook de către domnul Colonel Pătrașcu, text de-o brutalitate, vituperanță, ură și răutate cum rar mi-a fost dat să citesc vreodată.
Subiectul și ținta lăturilor eram eu.
Am crezut că e doar un accident și-am pus totul pe seama unui text pe care îl postasem cu ceva timp înainte și în care remarcam zgomotos lipsa de profesionalism și de experiență a domnului primar Nițescu și a domnului viceprimar Pătrașcu.
De-atunci a trecut ceva vreme , iar textele pe care le primesc aproape zilnic, texte în care domnul Pătrașcu face referire la persoana mea, întrec orice închipuire prin duritatea, ura și vulgaritatea lor.
CE SE INTĂMPLĂ CU Dumneavoastră, DOMNULE PĂTRAȘCU ?
Eu refuz să cred că cel care scrie textele vulgar-grobiene care mă împroașca neîntrerupt este același om rafinat, cult și de mare bun simț pe care l-am cunoscut în urmă cu zece ani.
Domnule Pătrașcu, viața e atât de scurtă, iar noi simpli pasageri prin ea.
Aveți o vărstă frumoasă, și eu asemenea.
Canalizați-vă întreaga energie către oamenii și lucrurile pe care le iubiți și care vă fac bine.
Eu ?
Eu refuz în continuare să cred că mizeriile scrise despre mine și care vă sunt atribuite dumneavoastră sunt rod al găndirii acelui OM care în urmă cu ceva timp îmi era prieten.
Cu toată stima și înțelegerea,
al dumneavoastră,
Costel Dumitru