” Noi cu ce ne mai spălăm?”, ”Dar mâncare cum mai facem?”, ”Ce facem două zile?”, ”Avem nevoie de aragaz și apă caldă”, ”Adică două zile nu ne mai spălăm?”, etc. Putem continua așa la nesfârșit și dacă mai adăugăm și glumele care includ fasole și alte alimente dătătoare de gaze, putem vedea că civilizația a distrus orice urmă de ingeniozitate când vine vorba de supraviețuire.
Două zile, la Giurgiu, nu sunt gaze. De aici a pornit tăvălugul de discuții. Informarea a apărut cam acum două săptămâni, ca să știe lumea, nu de alta, dar nu e ca la apă să umpli cada și câteva sticle, pentru ciorbă, sau să o cumperi plată de la chiosc. Gazele se opresc și gata.
Nu e capăt de țară și nici sfîrșitul lumii, iar pe gospodinele care se plâng, chiar nu le înțeleg. Dragelor, două zile de făcut unghii, de mers la coafor, de uitat la telenovele, două zile doar pentru voi. E vară. Roșia cu brânză e la putere, iar de spălatul la lighean nu cred că a uitat cineva. Așa că, două zile cu răcituri și spălat cu apă încălzită la ibric nu poate ucide pe nimeni.
Ce te făceai dacă Zuckerberg ”tăia” facebook-ul două zile? Atunci era adevărata tragedie. Pentru că nu a avut gaze (și nu la stomac) nu s-a sinucis nimeni, dar în lipsă de facebook, au fost cazuri.
Hai că nu e chiar atât de grav, plus că factura va fi ceva mai mică. Pe 26 august, seara, gazul revine pe țeavă la Giurgiu. Sper că se va auzi, în Giurgiu, ca pe vremea lui nea Nicu, după multe ore de întuneric programat, un ” bine măăăăă”, ca să resimțim și noi gustul civilației și mirosul gazelor de aragaz.
Gazoductul de Giurgiu