Dragobetele este sărbătorit în fiecare an pe 24 februarie. Deşi este o sărbătoare cu dată fixă, există variante zonale unde Dragobetele se petrece la date diferite. În unele zone i se spune “Cap de primăvară”. În unele legende apare ca fiu al Babei Dochia, în altele are calitatea de cumnat al lui Lăzărică cel mort din dor de plăcinte. Oricum, este tânăr şi, fiind tânăr, este protectorul dragostei şi al îndrăgostiţilor. Un fel de Sfântul Valentin ce a fost comparat cu Eros şi Cupidon.
În unele regiuni din ţară se obişnuiește ca în această zi să se scoată din pământ rădăcini de spânz, pe care oamenii le folosesc pe post de leac pentru vindecarea unor boli. Conform tradiţiei, în această zi bărbaţii trebuie să fie în relaţii cordiale cu toate femeile. În caz contrar, aceştia vor avea parte de o primăvară plină de ghinion şi un an greu.Pentru că iubirea dintr-un cuplu să rămână vie de-a lungul anului, tinerii trebuie să se sărute în ziua de Dragobete.
Tot în această zi, ţesutul, cusutul şi toate treburile grele de pe lângă gospodărie sunt interzise. Totuşi, este permisă curăţenia, deoarece se consideră că aceasta este aducătoare de prospeţime şi de spor.În ziua de Dragobete plânsul le este interzis tinerilor şi tinerelor. În caz contrar, aceştia vor avea parte de necazuri şi supărări în lunile următoare.În unele regiuni din ţară, ajunul de Dragobete este tratat la fel ca noaptea de Bobotează, când tinerele care doresc să îşi afle ursitul îşi pun sub pernă busuioc sfinţit.
În prezent, Dragobetele are un ”rival”, pentru că mulţi români preferă să celebreze iubirea pe 14 februarie, de Valentine’s Day, o sărbătoare occidentală împrumutată.