Jurnalistul, dramaturgul și scriitorul giurgiuvean Gelu Brebenel a pășit de azi, și în lumea poeților. Cartea sa, „Bolnav de insulită”, chiar dacă vede lumina tiparului în vremuri tulburi, ne invită la visare, la dans, la iubire, așa cum le-a trăit autorul în primul și ultimul său volum de poezii.
Volumul a apărut la editura SCRIB, în colecția ”Biblioteca giurgiuveană” și așa cum spune chiar Gelu Brebenel, cartea cuprinde poezii scrise mai ales din tristeți și mici disperări:
”Ştiu că poezia nu are definiţie. Şi mai ştiu că am scris poezie dintr-un soi de întâmplare repetabilă. Care nu m-a făcut să mă gândesc prea mult la versurile mele, dar ştiind foarte bine că ea, poezia, nu este un scop în sine.
Mai mult am iubit poezia altora, neluând-o în seamă pe a mea. Mai târziu m-a luat ea pe mine, chiar m-a iubit…
Am scris poezie mai ales din tristeţi şi mici disperări. Poate şi de-aia nu mi-am luat aceste porniri prea în serios, lăsându-le, în clipele de linişte, nu la dospit, ci la uitat.
Aplecat deasupra ei, am înţeles că niciodată nu vine din prea multă linişte sau fericire. Mai târziu, mult mai târziu, când am înţeles şi că fericirea vine dinspre obişnuit, din lucruri care mereu au fost lângă mine, am început să preţuiesc altfel versurile mele. Şi, ca să nu le rămân dator, le-am lăsat să vorbească, în intimitate, despre mine şi despre lumea noastră”.
Pentru că volumul ”Bolnav de insulită” nu poate fi lansat alături de iubitorii de carte, la începutul săptămânii viitoare Gelu Brebenel va lăsa la sediul Bibliotecii un număr de cărți, ”cu dedicație” pentru toți cei care iubesc frumosul și versurile bune.
Eu
Eu nu am vrut
să fiu aplaudat.
M-am bucurat,
dacă în plimbările mele,
Cele de om însingurat,
când șchiopătam
sau când săream
Cineva m-ar fi văzut.
Era roșu la semafor
apoi verde,
nu ne-am întâlnit,
nu ne-am cunoscut.
Treci repede pe verde.
Dar, apoi, mai apoi,
M-aș fi bucurat să zică:
Uite un om ca un pom,
e verde de pom, sau de semafor, uite o poezie!…
Așa am vrut
eu
să exist,
să trăiesc, să fiu,
să fie…