Pe domnul din imagine,cu plete ,ghitara si ochelari , e foarte putin probabil sa-l cunoasteti.
Nu , sigur nu-l cunoasteti.
Fac eu prezentarile.Se numeste Alex Man a implinit mai zilele trecute 48 de ani, este nascut la Targu-Mures intr-o familie de intelectuali care-si cunosc originile pana-n vremea lui Dragos-Voda ,este absolvent de studii universitare muzicale, profesor de ghitara la Conservatorul din Bucuresti si fara nici un dubiu cel mai bun ghitarist de jazz din Romania si unul dintre cei mai buni din Europa, lucru pe care-l sustin foarte multi muzicieni de marca cu exceptia lui.
Ce treaba am eu cu Alex Man ? E, uite ca am.
Eu si alex Man am facut armata impreuna la Ploiesti in anul de glorie 1989 si pentru ca eram talentati (mai ales el ), vreo jumatate de an ne-am indeletnicit cu cantatul prin unitati militare, el cu ghitara, eu tot cu ghitara, da’ una cu patru corzi groase careia-I zice bass si cumnatul ofiterului de contrainformatii din unitate, Dan Tunaru cu niste tobe Tama pe care le batea al naibii de bine.
Daca nu ni s-ar fi facut chef intr-o sambata sa mergem la Targu-Mures sa cantam la o nunta am fi petrecut un an impreuna,asa, ne-au prins, ne-au luat de la Casa Armatei din Ploiesti si ne-au trimis in subunitati sa prindem litere morse, pe el la Sulina si pe mine la Dumbraveni, langa Radauti.
Pentru ca nu dispuneam de o statie de voci, nimeni dintre cei trei membri ai grupului nu canta cu vocea, decat subsemnatul pe la paranghelii, piese de-ale formatiei Compact in mare voga in vremurile-alea.
Ne-au trimis de cateva ori la festivalul national Cantarea Romaniei, iar Alex , ardelean sugubat facea repertoriul :
1. Prima piesa , variatiuni de blues in sol minor dupa o tema compusa de BB King
2. Wring that neck, piesa instrumental a trupei britanice Deep Purple, piesa de mare viteza si virtuozitate pe care Alex o interpreta magistral.
Si sa-I fi vazut pe politrucii de la Consiliul Culturii Socialiste si pe tovarasul general Mocanu seful Organizatiei de Baza a partidului comunist din cadrul armatei ce topaiau dupa ritmurile capitaliste.
Dupa armata, dar si dupa revolutie Alex a facut ce-a stiut cel mai bine , a cantat .A cantat prin toata lumea inclusiv in Australia si in Noua Zeelanda.A cantat cu oameni din toata lumea, muzicieni de mare clasa asa cum este si el.
Dupa exact 20 de ani de cand ne vazusem ultima data am intrat in posesia numarului de telefon al lui Alex si l-am sunat imediat.
Mi-a raspuns prompt si in timp ce incercam sa ma prezint, m-a interrupt si m-a intrebat molcum pe tonu’ lui neaos ardelenesc.
Costi , tu esti ma ?
Dupa cateva luni, Alex a venit in Bucuresti si pana s-a instalat intr-o locuinta a locuit la mine, o saptamana
In saptamana in care mi-a fost oaspete, Alex a cantat in fiecare seara la cluburile de Jazz din Bucuresti, am fost si eu la doua concerte si totusi cand ajungea acasa, dupa masa zicea:
-No ‘,ma Costi ia un pic dibla(termen bascalios dat de Alex instrumentului cu 6 coarde caruia ii spunem indeobste chitara) si hai sa basoldim (alta inventie de-a lui Alex pentru cantatul in duet .A basoldi= a canta ) putin.
Nu ne vedem foarte des, lumile noastre sunt diferite, ne sunam de zile de nastere si de cele onomastice, ajung din ce in ce mai rar la concertele lui Alex si mi-e tare dor de el si de chitara lui geniala.
L-am sunat acum cateva zile sa-I urez ,,La multi ani ‘’de ziua lui si am constatat cu placere ca si lui Alex Man, marele chitarist si muzician ii este dor de mine.O clipa am realizat ca ingerii sunt printre noi, numai ca suntem prea ocupati .
Pe urma m-am hotarat sa scriu textu’ asta si l-am scris.