România anului 2020 a fost sub un fel de asediu continuu, beligerenţa purtându-se pe seama pandemiei. Sars Cov nu-ştiu-cât, Covid 19 cu mutaţii sau fără, astea au fost temele care au deschis întinsele campanii purtate îndeobşte pe câmpurile de luptă ale reţelelor de socializare.
Una peste alta, am avut şi două campanii electorale, despre care se poate spune că au înteţit lupta, dar, la o privire mai atentă, trebuie să constatăm că nu campaniile electorale nasc patimile războinice, ci însuşi politicul este vinovat de una ca asta, mai ales în ultimii 30 de ani.
Revenind la anul 2020, pandemia a fost doar pretextul unui nou război, atâta vreme cât la noi războiul este veşnic între putere şi opoziţie, pe câmpul de luptă numit România. De aici şi atâtea victime şi ruine lăsate în urmă. Dar, un asemena război mai lasă în urmă ceva: un popor obosit şi bolnav de el însuşi, povara fiind pusă în cârca României, nu a românului cinstit sau hoţ, deştept sau prost, îndărătnic sau deschis la nou, mândru sau umilit şi umil.
Ultima temă- există sau nu există virus, este sau nu este pandemie?, a fost deja depăşită. Acum tema este alta: ne vaccinăm sau nu? Dacă va apărea două vaccinuri- unul albastru şi altul galben, bătălia va fi pe culoare, precum cândva pe butelii. Şi, atâta timp cât te baţi pentru culoare vaccinului tău, recunoşti că vrei să te vaccinezi, deci există Sars Covi, covizi sau salate de covizi, aşa cum există şi multă răutate, parte din ea devenită din prostie!
După atâtea lupte, ne înbolnăvim şi unii de alţii. De multă vreme n-am prea auzit pe mulţi să spună ceva de bine, pe stradă, la serviciu, la vreo întâlnire tovărăşească organizată sub semnul secretului, la bere sau la coafor. Nu!, Doamne fereşte!, suntem critici pentru că suntem analişti cât încape. Aşa credem noi despre noi. Defapt, suntem numai nişte umili bârfitori, frustaţi care ne încălzim sub ameţeala propriului nostru glas. Şi, din când în când, votanţi care aleg pe alţii…
Suntem la începutul anului 2021 şi a apărut un vaccin contra virusului pandemic de acum. Cândva, dacă aveai variolă, nu ţi-ar fi trecut prin cap să nu te vaccinezi. Dacă aş posta aici o poză cu un bolnav de variola de cândva, ar fi o imagine şocantă. Dar, atunci trebuia să scapi de variolă prin vaccin, altfel deveneai hidos şi mureai. …Dacă va fi bun, actualul vaccin ne va scăpa de virus, dar hidoşenia pe care am căpătat-o zi de zi, pentru că am alimentat-o, nu mai poate fi vaccinată…Ori, asta chiar este o altă mâncare… de peşte, una mai dihai decât salata de covizi.
Gelu BREBENEL