De când trebuie să purtăm măști și mănuși că așa ar fi mai bine, am început să selectez magazinele alimentare în care merg, după criterii care mai ieri nu erau valabile. Pentru că, dacă în luna februarie conta marfa, calitatea ei și prețul, acum contează mai mult securitatea sanitară a magazinului în care mă duc și, desigur, calitatea angajaților.
Totuși, mai nimerești și pe unde nu trebuia. …Am fost recent la Profi, în Piața Centrală. E un magazin în care deregulă vânzătoarele strigă una după alta mai mereu, la mezeluri trebuie să aștepți minute să vină careva la stand, dacă nu îți iei câmpii și o lași baltă iar la casierie ești “servit” cu toată neîncrederea: ți se recântărăște marfa din pungi, nu cumva să furi ceva, casiera îți anunță prețul ciripit, într-o simfonie ce-mi amintește de rutina telefonistelor ceaușiste și, bomboana de pe coliva magazinului, agentul de pază, dacă n-a terminat de curtat vreo angajată care încă nu l-a băgat în mă-sa, te privește mereu circumspect, ca și cum dacă ai vreun gând să dai vreun hold-up, atunci să știi clar că el e… vigilentus- vigilenticus. ( respectând proporțiile, nu pot să-l iert pe agentul chelios de la BT de pe șoseaua București. Un tip care se uită și mârâie, la toți clienții, ca la Vincent Genovese în perioada lui de glorie. De Vincent vorbeam…). Rămân în sfera serviciilor și, deși aveam tendința de a insista puțin pe imaginea și calitatea celui mai răspândit angajat din România- agentul de pază, renunț. Ar fi prea crud, pentru că imaginea acestor angajați este defapt imaginea pe care o pot întreține firmele pentru care ei lucrează. Una jalnică, așa cum și-o întrețin, după chipul și asemănarea patronilor!
Ca să nu se supere nimeni pe mine, spun că așa e și la Mega Image, unde chiar azi, pe la prânz, în Piață, m-a scos din sărite, încă de la intrare, șeful și imaginea magazinul: agentul de pază! Supărat pe viață, trântea coșurile, vocifera la angajate, mândru și conștient că, în tot magazinul numai el poate să facă ce vrea, numai EL nu are mască și mănuși de protecție. De ce li se permite ăstora astfel de derapaje? Pentru că se poate, atâta vreme cât gălăgia și mitocănia nu pot fi înlocuite cu profesionalismul.
Altfel, o să ne dăm pe mănuși, la intrare și la ieșire, cu tot felul de dezinfectați plătiți de magazine. O să ne treacă și asta, dar dezinteresul corporatist, amestecat cu miticănia autohtonă, ne vor rămâne ca emblemă.
E totuși bine, e chiar strategic. Asta sfidează chiar și Covidu’ enșpe, de-aia avem așa bune rezultate locale și naționale, s-a prins ăsta, enșpele, că nu se pune, el, cu NOI.
Gelu BREBENEL