De când cu criza care nu mai trece, românul a redevenit un supravieţuitor şi a reinventat un sistem de viaţă care, deşi pare să aibă valenţe ce duc cu gândul la studiu, în realitate aduc în actualitate o filosofie demult uitată: viaţa pe caiet!
Între două chenzine, cel mai bun prieten rămâne caietul buticarei de la colţ, al băiatului de la berărie, al pieţarilor cu zeamă de varză, vin la kil şi castraveţi muraţi. Mare noroc că s-a stins Felinaru’ Roşu, altfel pe-acolo se umbla cu caiete mari, de-alea studenţeşti.
Una peste alta, dacă totuşi mai mişcăm, e bine! Românul mai trage o linie în caiet, mai rupe o filă din calendar şi trece mai departe hâtru, încrezător şi zâmbind.
La polul opus, cei cu conturile şi cardurile pline din tunuri trase prin bătălii politice, au uitat să zâmbească. Dacă vine DNA-ul? De unde zâmbete pentru ei, astea nu se găsesc pe caiet…
Gelu BREBENEL
